Cum inca n-a începutul campionatul nostru „prăfuit”, preliminariile „europenelor” bat la uşa si anul acesta chiar mă ţin cu sufletul la gura deşi încerc sa nu mă iluzionez prea mult, am butonat din obisnuinta pe canalele de sport. In final m-am oprit si nu mi-a părut rău. Mi-a plăcut ce-am văzut si chiar m-am relaxat privind.
Este vorba de campionatele mondiale de Nataţie 2009 – desfasurate la Roma. Săriturile in apa mi s-au părut deosebit de spectaculoase.
In primul rând m-a încântat o mexicanca de 23 ani, Paola Espinosa pe numele ei, care la proba de platforma 10 m, le-a smuls medalia de aur chinezoaicelor (nu sunt rasista, dar… prea castiga aceşti minunaţi sportivi chinezi totul), in special datorita celei de a treia sărituri a ei pentru care a primit si nota maxima, 10. Paola a castigat in final cu 428,25 puncte, in timp ce pe locul 2 s-a clasat campioana olimpica de la Beijing, Chen Ruolin cu 417,60 puncte, iar medalia de bronz i-a revenit chinezoaicei Kang Li (410,35 puncte).
Cititi mai mult

Iată câteva reguli de baza ale sportului meu preferat.
Logistica:

♦Un teren de forma unui dreptunghi de 40m x 20m impartit in 2 jumatati. In mijlocul laturilor mai mici se afla portile. In jurul laturilor lungi („linii de margine”) trebuie sa existe o zona de siguranţa cu cel puţin 1 m latime, iar in jurul laturilor scurte (linii exterioare porţii) regăsim cel puţin 2 m latime pentru siguranţa.

♦ Doua porţi, fiecare lata de 3 m si înalta de 2 m, ancorate in podea si de peretele apropiat. Barele trebuie sa fie din profil pătrat de 8 cm ( de exemplu din lemn sau metal uşor). Trebuie sa fie dotate cu plasa care de asemenea trebuie foarte bine ancorata. La 4 m fata de poarta se trasează o linie de 15 cm, linia portarului. In fata porţii se trage un semicerc de 6 m paralel cu linia porţii. Jucătorii nu au voie in acest spaţiu, in caz contrar, călcarea semicercului se pedepseşte. La 9 m este un alt semicerc trasat cu linie întrerupta, exact la 3 m fata de celalalt. La 7 m fata de poarta se marchează o linie de 1 m lungime, linia de la care se executa aruncările de la 7 m. Cititi mai mult

Pentru ca m-au provocat … abia incep.
Handbalul este un sport relativ tanar, deşi „tentative” au fost chiar si in Evul Mediu. Sunt atestate insa trei rădăcini multinaţionale, apropiate de ceea ce se practica astăzi.
In 1898 directorul scolii reale din localitatea Ordrup din Danemarca este interzice elevilor practicarea fotbalului din cauza accidentărilor care cauzau multe absente la cursuri. Baietii insa nu se lasă (!) si continua sa se joace cu mingea, dar cu … mana.
Profesorul lor de educaţie fizica, Holger Nielsen, gusta ideea si da acestui joc un cadru organizat, denumindu-l Haandbold. Terenul avea circa 45mx35m, cat era curtea scolii, poarta 2mx3m, echipele erau formate din 7 jucători, dar mingea era de fotbal si se purta ca la rugby si se arunca de la o distanta de 6 sau 8 m. In anul 1904, profesorul Nielsen tipareste o broşura cu regulamentul.
Cititi mai mult

M-am gândit sa continui sa va stresez … cu handbalul. Mie îmi pare un sport minunat, accesibil, sport in care noi romanii am dovedit ca avem talent si putem realiza performante. Dar despre asta probabil pe viitor )

Pomeneam data trecuta un nume: Ivano Balici. Deşi prietenii mei care gusta acest sport mă pot contrazice pomenind un alt nume, Nikola Karabatic, eu raman la incantatorul croat.

Povestea începe la Split, unde pe 1 aprilie 1979 vedea lumina zilei, intr-o familie săraca, micul Ivano. Pentru început s-a delectat la baschet, la Jugoplastika Split găsindu-si refugiul traiului modest din familia sa. Practicarea baschetului îl va ajuta mai târziu si in handbal, pasele sale „no look” fiind împrumutate si asemănătoare uneori cu cele ale lui Michael Jordan.

Trecând la handbal a jucat la RL Split, RK Metkovic, Portland San Antonio (Spania) pentru ca apoi sa revină in tara natala la RK Zagreb. Cu echipa spaniola a castigat campionatul in 2005 si a ajuns in 2006 sa dispute finala Ligii Campionilor.

Cititi mai mult

In timp ce mestecam in oala (curios dar la gătit îmi vin tot felul de idei ) mi s-a strecurat un subiect serios si un OM care mi-a influenţat existenta.

S-a născut pe 22 aprilie 1960 la Drobeta Turnu-Severin.

A absolvit (cu mândrie spun) LPS Banatul (ce denumire era la vremea aceea nu mai ştiu) si apoi Facultatea de Electrotehnica din Timişoara.

A debutat in prima liga de handbal la Politehnica Timişoara in septembrie 1976, iar in echipa naţionala la 30 noiembrie 1975 (la 15 ani!).

Cititi mai mult