Ca sa n-avem discutii: am fumat aproximativ 8 ani cel putin un pachet de tigari tari – adica nu prostii d-alea cu filtru alb, cu te miri ce carbuni care trebuie sa-ti mentina sanatatea intacta – pe zi. M-am lasat la inceputul anului. Un calculator simpatic imi spune ca au trecut 283 de zile de atunci si am economisit 885 de euro, bani care s-ar fi dus pe 7085 de tigari.

Sa le luam, miturile, pe rand.

Cititi mai mult

Dupa meciul de duminica, Arsenal-Blackburn, 6-2, eram mai curios decat de obicei sa citesc newsletterul de dupa etapa cu analiza lui Wenger. Voiam sa vad ce spune unul “de la ei” (desi il simt ca fiind si al meu) dupa un meci in care practic echipa sa demoleaza adversarul. Si nu numai atat, dar sezonul acesta Arsenal a inceput excelent – spre deosebire de trecutele, in care isi anula sansele la titlu inca din start iar in Anglia cred ca nu s-a impamantenit inca practica de a cumpara un retur intreg, doar ca sa speri pana la final -, iar victoria aceasta vine dupa altele asemanatoare, 6-1 la Everton, 4-1 cu Portsmouth sau 4-0 cu Wigan.

Asadar, Arsene Wenger spune ca victoria aceasta este importanta si pentru puncte si pentru moral, ca Paul Robinson, desi a primit 6 goluri, a facut un meci bun si ca el crede ca echipa sa are sanse indiferent de adversar, ca atunci cand Arsenal se indreapta catre poarta adversa apar si ocaziile mari de gol.

In alt colt al Europei, Becali cu Borcea Cititi mai mult

Azi noapte, in Craiova, niste oameni s-au gandit ca ar fi timpul sa otraveasca niste caini. La noi in oras treaba asta se face cu carnati injectati cu diverse – nu cred sa fi citit vreodata ca au otravit cainii cu salam sau sandvisuri cu mozzarella si rosii – si la intervale regulate. De data asta insa responsabilii s-au plimbat prin mai multe cartiere, mai mult de 50 de caini se estimeaza ca ar fi incercat carnatii (nici nu verificai dimineata daca ai mei din batatura sunt toti si la fel de rai ca pana acum).

Bineinteles, imi alocai frumos 1 ora si ceva din timp pentru a citi comentariile de la articolele pe subiectul asta. Ca mie asta imi place sa fac, sa citesc comentarii la articole despre caini vagabonzi si despre interlopi – de fiecare data cand e cate un scandal in oras sau un maidanez este omorat, constiinta craiovenilor se pune in miscare, o stire pe subiectul respectiv adunand lejer cateva sute de comentarii, de parca ar fi despre Gigi B. Cititi mai mult

Dac-ar fi sa ma consulte un specialist in ale somnului mi-ar spune ca sunt ok, pe aria lui de pregatire, decat ca putin ciudatel. Asta pentru ca desi in mod normal 8 ore de somn pe noapte imi sunt suficiente, prezint destul de des niste scapari, niste mici anomalii.

Mai acum cativa ani ne intorceam ditamai grupul de la festivalul de la Sighisoara, cu personalul, cum ii sta bine blatistului. Eu n-am prea avut noroc sa prind loc pe bancheta, asa ca m-am asezat – cat de confortabil poate fi – pe un maner de bancheta, cam cum vine expresia aia, “ia si tu ceva-n fund si fa-te comod”. Cititi mai mult

Pentru ca, din cauza autorilor aproape inconstienti de pe acest blog, gen Newsted, dyers_eve ori Liandre, care par a  nu-si dau seama de efectele pe care le pot avea articolele lor cu titluri de genul “Un film bun” ori “O carte care chiar merita citita” – genul de titluri care pot induce cititorilor ideea ca pe screenshooters se gaseste multa cultura – si a comentatorilor care d-abia asteapta sa le cante in struna, raspunzandu-le prompt cu fraze care contin cuvinte precum “ratiuni de stat”, “tradator”, “loialitate” si “Machiavelli” – asa cum drag le e sa faca lui antispam si Adi – blogul tinde, in anumite momente, sa ia conotatii mult prea serioase, m-am hotarat si eu sa va prezint ce-i place romanului de rand: o manea, ca sa le raspund la arogante cu rautacisme.

Asadar, pentru tot ce ati indurat, dragii nostri manelisti cititori fideli care ne vizitati pentru ca avem umor, nu pentru ca suntem culti, astazi va recomand Cititi mai mult

Aseara am fost la meci, Craiova mea cu Gloria Bistrita II. Nimic special in asta, stiu, dar a fost meciul de-asa natura incat pot sa spun ca a avut el ceva special

Pe langa faptul ca vitejii au batut cu 4-0, cate doua golulete fiecare Costea de-l avem (eh, cate echipe se pot lauda cu cate un cuplu de-sta?, “Fratii Dinamita”, cum le spune un preten d-al meu), a mai fost o chestie misto de tot: arbitrajul. La centru, o doamna. La tuse, cate un domn pe fiecare, unul dintre ei fiind sotul doamnei. Bon.

Cititi mai mult

Fiindu-mi frica de ei, am incercat mereu sa stau cat mai departe de cainii vagabonzi, motiv pentru care mereu am fost curios  cum te simti atunci cand te musca unul. Cat dureaza?, cat de tare doare?, de ce nu apuci sa ii dai un picior in gura atunci cand vine latrand?, cum te simti cand il vezi agatat de piciorul tau?, doar o parte din intrebarile pe care mi le puneam pana aseara, cand am gasit raspunsurile: dureaza circa o secunda, doare rau – la fel ca si mana, dupa ce iti faci injectia aia care te face sa nu incepi si tu sa latri la oameni, nu apuci pentru ca nu il vezi pentru ca nu vine latrand (sau cel putin asta al meu n-a venit, nu mi-a dat sansa sa incerc o negociere, ceva), nu s-a agatat de piciorul meu, multumesc, cred ca ii era prea drag ca a ramas cu bucata de pantaloni in gura si n-a mai insistat.

Da, aseara m-a cam muscat un caine si ma doare si piciorul, si mana. Acum, daca imi aduc aminte cat de mare era,  pot spune ca am scapat usor pentru ca nu a apucat sa infiga dintisorii. N-a dat niciun semn ca nu i-ar placea de mine, n-a latrat, n-a zis absolut nimic inainte, altfel as fi incercat si io sa-l iau cu zaharelul, cu “cutu-cutu cuminte” si alte secrete d-astea d-ale mele care m-au ferit pana acum. Il banuiesc chiar ca s-a propulsat in coada, cam cum fac cangurii, altfel n-avea cum sa ajunga asa repede la piciorul meu – chiar daca ne jucaseram cu el cu 1 minut in urma, tot imi luasem o distanta de siguranta, asa cum fac de fiecare data cand trec pe langa un caine (dintr-o puerila senzatie de siguranta, nu-mi place sa trec pe langa botul cainilor maidanezi).

Cititi mai mult

“Acum imi va creste nasul.”

-

Si dupa o zi simpatica (da, evenimentul ala o facu asa, ca de mult n-am mai ras atat ), va mai dau unul:

Daca fiecare regula are o exceptie, atunci trebuie sa existe o exceptie de la regula ca fiecare regula are o exceptie. Am putea sa-i spunem Paradoxul exceptiei de la regula

Cu fiecare vizita (de lucru) la apartamentul in care urmeaza sa ne mutam – si care, o spun pentru “prietenii” care se fofileaza, elegant cred ei, de la dat un trafalete, o mana de glet, o atentie, arata din ce in ce mai bine – imi place din ce in ce mai mult si zona in care e amplasat.

Se pare ca, in sfarsit, rugaciunile mele au fost ascultate: am scapat de caini. DA!!! Bine, n-am scapat de caini propriuzis, adica sa nu existe, ca e imposibil – tot in Craiova ne mutam. Dar din cate am vazut pana acum toti cainii din zona cu pricina sunt ori campioni ai apatiei, ori consuma ceva medicamente care ii fac sa doarma toata ziua. Sunt exact ceea ce iti poti dori de la niste caini vagabonzi si exact opusul celor cu care am ajuns pana la varsta asta. Stau stransi in gasca – cred ca sunt vreo 12 cel putin, si daca ma insel in aprecierea pozitiva pe care le-o fac acum pot sa spun ca am cam pus-o, in sensul rau al expresiei Cititi mai mult

Inspirat de Adrian Georgescu (dar si de comentariile primite la articol) si de pretinu-meo Newsti, mi-adusai aminte de perioada in care incepusem serios sa cred ca tot ceea ce inseamna presa sportiva la noi este un experiment secret si usor diabolic, cu dublu scopu.

Primul dintre ele, cel principal: trasarea unei “sfere de rabdare” aplicabila noua, consumatorii. In acest scop, cel mai probabil si-au masurat audienta la inceputul experimentului, ca un prim pas. Apoi au inceput sa ne serveasca intr-una aceleasi stiri despre sportul care are loc pe langa cluburile sportive. Au incorpit o retea de dezvoltatori de impresii care intra mereu, pe rand, in legatura telefonica la emisiuni, astfel ca si succesele in gimnastica, canoe sau polo sunt comentate tot alaturi de Becali, Borcea, Porumboiu-tatal, Iancu si Mititelu. Din calupurile de stiri de dupa fiecare etapa sunt scoase sistematic si in mod deloc aleatoriu rezumate ale unor anumite meciuri. In schimb, in locul lor ne sunt redate declaratii ale patronilor cluburilor combatante, sau, daca vreuna dintre echipe beneficiaza de un antrenor ce place presei, ce stie sa faca caterinca, ale acestuia (Ionut Popa sau Petre Grigoras erau preferati sezonul trecut). Niciodata nu ne sunt prezentate punctele cheie din conferintele de dupa meci, cu exceptia situatiilor in care se acuza arbitrajul. Cititi mai mult