Sursa de inspiratie: Tolontan, D. Udrea, Prosport, Libertatea, Can-Can, etc.

Actorii: ISJ Dolj (Inspectoratul Scolar Judetean – presupun) – institutie pe care am putea-o numi si “astia”, la fel ca pe restul autoritatilor (pe sistemul “Iar scumpira astia carnea, alimentele, toate…”).

Desfasurarea actiunii: Fiind, probabil, puternic impresionati de sinceritatea cu care Tolo si camarazii isi deplang regulat soarta, motivand ca sunt practic nevoiti sa ne ofere o presa jalnica pentru ca asta se cumpara, asta vrea cititorul sa primeasca Cititi mai mult

Asa, bag seama, trebuie sa te porti cu un blog.

Acum cateva luni, nu mai stiu cate dar mi-aduc aminte ca planuindu-ne activitatea de bloggeri am baut multe beri la multe terase , deci era vara, eram asa cum spune vorba romaneasca: tineri si entuziasti. Ah, si mai eram si multi. Gasise Newsted oameni cam cat pentru o redactie de ziar de-l bun, toti dornici sa rasturnam ierarhii in blogosfera – cum ar veni, sa le-aratam la fraieri ce-nseamna aia trafic.

Sa va explic ca sa pricepeti mai bine, cei care nu stiti: un caine, o pisica sau un copil aduc responsabilitati in plus si timpul trebuie planificat  si in functie de nevoile si timpul lor. Daca le e foame, le trebuie mancare, daca vor sa se joace trebuie dusi la joaca, daca se murdaresc trebuie sa fie spalati. Cu o floare sau cativa pesti e putin mai simplu, dar ideea e cam aceeasi. Iar viata m-a-nvatat ca si cu un blog lucrurile stau asemanator: trebuie timp, rabdare si o leaca de perseverenta pentru a castiga cititori si pentru a face lumea sa se intoarca si altfel decat bombardandu-i cu mass-uri dragutele si deloc enervante. Cititi mai mult

Sunt aproape patru saptamani de cand mi-am redus o buna parte din activitati din motive medicale – intrucat n-am ajuns inca la vrajitoare, mergem pe varianta doctorilor.
In dimineata urmatoare serii in care am jucat ultima data carti – inutil sa spun, atunci am si castigat ultima data la carti – m-am trezit cu mana stanga amortita. Eram un pic speriat, nu intelegeam exact ce se intampla si nici de ce o amorteala nu trece in 10-15 minute (dupa cateva ore deja il banuiam pe prietenul Marean ca mi-a urat de bine, “…da-tze-ar argintu’ viu in mana care tinusi cartile-alea cu ea, sa n-o mai misti doo luni… usca-ti-se-ar…”). Cand am ajuns la serviciu aratam de parca sarisem pe geamul de la apartamentul amantei, surprins de barba-su: descheiat la ghete, camasa si geaca, cureaua reusisem sa o prind doar pe jumatate, parul neprins si oarecum nespalat, intrucat mi-a fost un pic frica sa incerc sa-mi fac dus. Aici, la serviciu, a inceput, de altfel, si distractia.

Colegii s-au speriat mai tare ca mine – eu inca asteptam sa imi treaca, eram convins ca nu poate dura mai mult de inca, sa zicem, o ora. Unul dintre ei si-a amintit cum a facut el semipareza la jumatate din corp si era foarte mirat ca pot sa vorbesc – oricum, mi-a spus el, nu avea sa ma mai tina mult capacitatea asta. Vreo doi – atunci ii credeam si pe ei usor dusi cu barca, acum imi dau seama ca erau cei mai realisti in conditii de stres – mi-au diagnosticat o cadere masiva de calciu, nimic grav, ce urma sa treaca in maxim doua zile. Iar cea mai tare dintre toti mi-a spus sa ma duc sa stau pe scaun, cat mai relaxat, sa incerc sa las orice grija deoparte pentru ca urmeaza sa fac atac de cord Cititi mai mult

Cine  credea ca neseriozitatea este specifica romanilor se cam inseala. Pe multi (vorba vine multi, multi din putinii care citesc) poate ca o sa-i surprinda ce urmeaza sa spun, insa o asemenea veste trebuie spusa mai departe. Asadar, tineti-va bine, trageti un pic de aer in piept si dati-l afara – Apocalipsa nu mai vine. Sau nu mai vine cand era anuntata, adica in 2012, prin iarna, mai spre Craciun.

Vestea asta atrage dupa ea un rationament extrem de simplu, ce se lasa cu o concluzie imbucuratoare pentru multi.

Cititi mai mult

Hai, zic, fie. Puternic miscat de insistenta cu care pe acest blog se merge pe idei de genul “I-auzi-o p-asta, fratica, ce tare e… dac-avea si doo dedicatii era si mai bine” ori “Barosane, vazui ieri un film chiar mai bun decat Codu’ lu’ De Vinci”, m-apuca sa va povestesc si io despre un film care m-a facut sa ma rad un pic. Filmu’, ca atmosfera din sala mai mai sa ma faca sa plang.

“Amintiri din epoca de aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!” – asa se numeste filmul pe care vi-l recomand.

Cititi mai mult

Propozitia de jos este adevarata.

-

Propozitia de deasupra este falsa.

*Intre noi fie vorba, sunt curios cum ar negocia Chuck Norris cu cele doua, sa le convinga sa ajunga la un comun acord.

M-am laudat ca va spun niste povesti interesante legate de muzica. Dar pana sa ajung sa le transpun in scris, ca gandite sunt, iata ca se mai intampla una care le da clasa – vorb-aia – tuturor celorlalte. Asa ca o povestesc p-asta, ca sa ma laud cu valoarea mea

Aseara am fost la nunta unui coleg, la un restaurant cam de fite. A fost frumos, mancarica buna, aranjamente simpatice, lume nu prea multa.

Din vorba in vorba, ajung sa vorbesc cu colegii si despre muzica de se mai canta pe la nunti. Si vineri doar ce vorbisem cu un prieten despre Romeo Fantastik, “Regele la sex” Cititi mai mult

Daca tot ma fortati – da, v-am zis ca eu vreau ca blogul nostru sa fie pentru oricine, indiferent ce fel de carti citeste – ma vad nevoit sa continui sa scriu.
Va anunt, pe aceasta cale, ca am doua articole aproape gata, mai trebuie doar sa le transpun in text… aproape gata, adica le-am gandit deja, deci greul a fost facut (faptul ca o sa uit toate glumitele pe care le inserasem intre ideile principale pana cand voi trece la scris incepe sa ma cam deranjeze, totusi sper ca ideile sa-mi ramana).

Din cauze naturale, adica faptul ca am inceput sa joc Farmville maine incep cursurile la Cititi mai mult

Imi spune azi Marean Valorosu, pretenu’ drag al blogului, ca un coleg d-al lor iar fu simpatic. Valoare e programator, baiatul ala nu. Io-ncep sa cred ca suntem noi, astia din IT, mai ciudatei un pic si n-avem pic de intelegere pentru nimeni care n-ar fi in stare sa-si schimbe procesoru’ singur. Ce vina are baiatu’ ca el, un simplu informatician, ajunge sa fie nevoit sa indeplineasca task-uri nespecifice pregatirii sale, cum ar fi sa lucreze in remote control, pe un calculator din alt oras? Ca doar cand s-a angajat nu cred ca i-a spus nimeni ca o sa fie ataaaat de greu.

Oricum, eu stiu cel mai bine cum e sa ai un coleg … sa-i spunem neadaptat postului, dar despre asta vom vorbi altadata.

Ce-mi placu mie mult nu fu insa asta, ci faptul ca dupa toata operatiunea – care aflai ca dura in jur de o ora – emisa si o judecata de mare pret. Anume ca ar trebui sa schimbe cineva parolele alea de pe servere, sa puna unele mai simple, mai usor de tinut minte. Cititi mai mult

Dupa cum bine v-am amenintat spus, din cand in cand va voi mai prezenta cate un cantecel care, cred eu, merita prezentat… ca sa nu spun mai mult.

Pentru astazi am pregatit melodia artistului Sorinel Pustiu, “Sunt desteptu’”. In acest cantec, artistul – nu ma pot abtine de la a-l numi astfel – ne prezinta beneficiile faptului de a fi destept; altfel spus, ne indeamna sa mai punem mana pe cate o carte, ceva, din cand in cand, pentru a fi si noi destepti ca el. Acest lucru se realizeaza prin psihologie inversa, artistul lasand impresia ca vrea sa ne faca in ciuda si venind cu declaratii menite sa ne determine, de oftica, sa luam la puricat cea mai la indemana carte de Coelho. Cititi mai mult