Sambata seara am participat la Maratonul de noapte, organizat la Sibiu, la cursa de semi-maraton – 21,1 km. Pentru ca am aflat si m-am hotarat sa particip oarecum tarziu, am apucat sa ma pregatesc mai bine pe partea mentala decat pe cea fizica.

Organizarea nu a fost deloc buna, nu s-au respectat multe din cele gandite initial de organizatori si nici numarul de particiapanti estimat, aproximativ 1000, n-a fost atins, dar, pentru ca am reusit sa termin cursa si sunt extrem de fericit pentru asta, pot pune greselile din defensiva gazdelor pe seama lipsei de experienta, maratonul fiind la prima editie. Cititi mai mult

Datorii, divizari, terte persoane si alte duritati

U. Craiova a retrogradat o divizie – nimic prea dramatic, in orice sport cineva pierde si in aproape orice campionat sunt echipe care retrogradeaza.

Poli Timisoara a fost retrogradata doua divizii de catre “un cravatangiu”, dupa cum spun suporterii echipei, pentru diverse nereguli financiare, la fel ca si Gloria Bistrita.

Intrucat se pare ca de anul acesta o parte dintre licentele de joc in Liga I (s-o mai numi Frutti Fresh?) se acorda conform legii si indicatiilor venite de la Uefa, este foarte probabil ca si Craiova sa fie trimisa tot in liga a 3-a, desi baietii au tras tare si si-au castigat pe teren dreptul de joc in B.

Derby-uri de traditie noua

Ca suporter incercat, imi vine greu sa cred ca echipa patronata de Adrian Gigi Mititelu si sora sa, Liana, Cititi mai mult

S-a intrebat vreodata cineva cam ce-ar putea avea in comun Fernando de la Caransebes (FdlC), F.C. Barcelona si Sorin Tiganu’ (ST) (va spun imediat cine e, in caz ca nu stiti… inca)? Banuiesc ca, in afara de mine, nu.

Toate 3 sunt modele impuse, involuntar – insa cu mare pasiune, multimilor. Si toate 3 mi se par la fel de sacaitoare, agasante si deranjante.

Sigur ca modalitatile in care s-au  “impus” difera radical si, din fericire, FdlC a cam iesit din peisaj (cel putin pentru moment, cu imaginatie celor de la Antena 1 nu trebuie sa te joci niciodata). Insa, in principiu, a devenit oarecum asemanator sa spui ca asculti FdlC ca sa razi, “la caterinca”, ca te uiti la fotbal si iti place Barcelona sau sa faci glume de genul “ori suntem jmecheri, ori nu mai suntem” – rezultatul nu Cititi mai mult

Am apucat, fiind in concediu, sa-i aproape-promit dragului kinetotera’ al blogului ca mai spun si eu una, alta. Concediul s-a dus, a fost scurt, dar pentru ca nu vreau sa par (iarasi) delasator, renunt la munca in favoarea unei scurte scrieri (ajunge sentimentu’ de vina pana acolo, in Kina, da?) .

M-a intrebat o vanzatoare, zilele trecute, o treaba simpatica. Am cerut cateva beri iar replica ei a fost “Va deranjeaza daca v-o dau de  la rece? Ca numai asa mai avem…”. Cititi mai mult

Sursa de inspiratie: Tolontan, D. Udrea, Prosport, Libertatea, Can-Can, etc.

Actorii: ISJ Dolj (Inspectoratul Scolar Judetean – presupun) – institutie pe care am putea-o numi si “astia”, la fel ca pe restul autoritatilor (pe sistemul “Iar scumpira astia carnea, alimentele, toate…”).

Desfasurarea actiunii: Fiind, probabil, puternic impresionati de sinceritatea cu care Tolo si camarazii isi deplang regulat soarta, motivand ca sunt practic nevoiti sa ne ofere o presa jalnica pentru ca asta se cumpara, asta vrea cititorul sa primeasca Cititi mai mult

Asa, bag seama, trebuie sa te porti cu un blog.

Acum cateva luni, nu mai stiu cate dar mi-aduc aminte ca planuindu-ne activitatea de bloggeri am baut multe beri la multe terase , deci era vara, eram asa cum spune vorba romaneasca: tineri si entuziasti. Ah, si mai eram si multi. Gasise Newsted oameni cam cat pentru o redactie de ziar de-l bun, toti dornici sa rasturnam ierarhii in blogosfera – cum ar veni, sa le-aratam la fraieri ce-nseamna aia trafic.

Sa va explic ca sa pricepeti mai bine, cei care nu stiti: un caine, o pisica sau un copil aduc responsabilitati in plus si timpul trebuie planificat  si in functie de nevoile si timpul lor. Daca le e foame, le trebuie mancare, daca vor sa se joace trebuie dusi la joaca, daca se murdaresc trebuie sa fie spalati. Cu o floare sau cativa pesti e putin mai simplu, dar ideea e cam aceeasi. Iar viata m-a-nvatat ca si cu un blog lucrurile stau asemanator: trebuie timp, rabdare si o leaca de perseverenta pentru a castiga cititori si pentru a face lumea sa se intoarca si altfel decat bombardandu-i cu mass-uri dragutele si deloc enervante. Cititi mai mult

Sunt aproape patru saptamani de cand mi-am redus o buna parte din activitati din motive medicale – intrucat n-am ajuns inca la vrajitoare, mergem pe varianta doctorilor.
In dimineata urmatoare serii in care am jucat ultima data carti – inutil sa spun, atunci am si castigat ultima data la carti – m-am trezit cu mana stanga amortita. Eram un pic speriat, nu intelegeam exact ce se intampla si nici de ce o amorteala nu trece in 10-15 minute (dupa cateva ore deja il banuiam pe prietenul Marean ca mi-a urat de bine, “…da-tze-ar argintu’ viu in mana care tinusi cartile-alea cu ea, sa n-o mai misti doo luni… usca-ti-se-ar…”). Cand am ajuns la serviciu aratam de parca sarisem pe geamul de la apartamentul amantei, surprins de barba-su: descheiat la ghete, camasa si geaca, cureaua reusisem sa o prind doar pe jumatate, parul neprins si oarecum nespalat, intrucat mi-a fost un pic frica sa incerc sa-mi fac dus. Aici, la serviciu, a inceput, de altfel, si distractia.

Colegii s-au speriat mai tare ca mine – eu inca asteptam sa imi treaca, eram convins ca nu poate dura mai mult de inca, sa zicem, o ora. Unul dintre ei si-a amintit cum a facut el semipareza la jumatate din corp si era foarte mirat ca pot sa vorbesc – oricum, mi-a spus el, nu avea sa ma mai tina mult capacitatea asta. Vreo doi – atunci ii credeam si pe ei usor dusi cu barca, acum imi dau seama ca erau cei mai realisti in conditii de stres – mi-au diagnosticat o cadere masiva de calciu, nimic grav, ce urma sa treaca in maxim doua zile. Iar cea mai tare dintre toti mi-a spus sa ma duc sa stau pe scaun, cat mai relaxat, sa incerc sa las orice grija deoparte pentru ca urmeaza sa fac atac de cord Cititi mai mult

Cine  credea ca neseriozitatea este specifica romanilor se cam inseala. Pe multi (vorba vine multi, multi din putinii care citesc) poate ca o sa-i surprinda ce urmeaza sa spun, insa o asemenea veste trebuie spusa mai departe. Asadar, tineti-va bine, trageti un pic de aer in piept si dati-l afara – Apocalipsa nu mai vine. Sau nu mai vine cand era anuntata, adica in 2012, prin iarna, mai spre Craciun.

Vestea asta atrage dupa ea un rationament extrem de simplu, ce se lasa cu o concluzie imbucuratoare pentru multi.

Cititi mai mult

Hai, zic, fie. Puternic miscat de insistenta cu care pe acest blog se merge pe idei de genul “I-auzi-o p-asta, fratica, ce tare e… dac-avea si doo dedicatii era si mai bine” ori “Barosane, vazui ieri un film chiar mai bun decat Codu’ lu’ De Vinci”, m-apuca sa va povestesc si io despre un film care m-a facut sa ma rad un pic. Filmu’, ca atmosfera din sala mai mai sa ma faca sa plang.

“Amintiri din epoca de aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!” – asa se numeste filmul pe care vi-l recomand.

Cititi mai mult

Propozitia de jos este adevarata.

-

Propozitia de deasupra este falsa.

*Intre noi fie vorba, sunt curios cum ar negocia Chuck Norris cu cele doua, sa le convinga sa ajunga la un comun acord.