Barbatii ca obiect al cunoasterii ?! [redirect]
pana sa va speriati, nu eu sunt autorul randurilor de mai jos, ci un personaj imaginar, de sex feminin, pe care o vom numi in cele ce urmeaza (daca vor mai urma) georgina. o prietena foarte buna, si care e si o admiratoare a blogului nostru, in plus, m-a rugat sa-mi dau cu parerea asupra textului ce urmeaza. si textul m-a cucerit, chiar daca nu sunt 100% de acord cu ce combate ea pe aci. s-ar putea sa si comentez negativ. dar mi s-a parut o provocare interesanta 
) deci urmeaza
Barbatii ca obiect al cunoasterii, by georgina 
In zilele noastre, cand a purta o discutie interesanta de la doua urechi la doua urechi ii un lucru devenit rar, se intalnesc intr-un coridor de universitate doua domnisorice… cam petrecute, e drept. Tema lor? “Aaah, barbatii…” “Cum?”, veti spune, “asta-i un ras, precis se plangeau cumetrele de greul sortii lor sub oprimarea mach-ishtilor pe care doar singure si i-au ales. D-astea cunoaastem, ce va fi fiind asa laborios la dialogul lor?”
Ei bine, nu va grabiti sa judecati, caci – asta se cere trecut in revista – distinsele domnisorice sunt, cum insile le place lor a se amagi, puternic atrase de paradigma feminista postmoderna. Si ca si cum asta n-ar fi fost deja suficient, se laudau chiar a fi “copile” (pentru cuvantul acesta responsabila le va fi fost, probabil, frustrarea legata de constiinta scurgerii propriei vieti) ale filonului aluia ce-si spune social-constructivist . Ei, intelegeti acum cum o discutie inceputa pentru a da glas amaraciunii acumulate la adresa lor, celor care mai aproape zilnic le dau batai de cap, poate deveni una cu pretentie (cel putin, din partea celor doua domnisorice)?
Caci dupa neevitabilul schimb de replici intial, prin care se puneau ele la curent cu ultimele noutati legate de “barbatii astia din viata lor” (trebuia sa porneasca, chiar si ele, de la ceva concret), se avanta domnisoricele noastre conversativ in cautarea cheii pentru elucidarea misterului numit “barbat”… sau nu, caci schimba repejor nota discursului lor, si se va numi curand “masculinitate”. “Cine sa-i mai inteleaga, draga, daca nici noi, care de bine de rau tot ii mai putem supune unei pshihanalize, ceva?” (a se intrezari aici ambitia lor de a patrunde tainele emotionale si comportamentale “ale masculinitatii” prin disectie psihanalitica).
Insa dupa indelungi schimburi de replici purtate intr-un mediu strict psiho-logic (de a caror reproducere vom scuti cititorul aici) ajung domnisoricele noastre la inevitabila concluzie ca numai analizand structura psihicului masculin nu le poate purta prea departe in temerara lor intreprindere. Si in plus, practica aceasta se cam razboia si cu logica argumentativa a feminismului lor, care logica, sustinand egalitatea dintre femei si barbati in baza absentei in facto a acelor diferente ce ani de-a randul justificasera “exploatarea” femeii, presupunea deci o ecuatie simpla, cam la modul: “fara diferente!, asadar barbatii gandesc ca si noi, femeile, simt ca si noi, femeile!”… Ei, insa ecuatia aceasta simpla le-o strica lor consecinta aceea care empiric insa se indarjea sa apara: “prin urmare barbatii (re)actioneaza tot ca si noi, femeile”. Cum intelesesera ele repejor ca, desi stapane de matematici nu s-au stiut vreodata, ceva era sterp in acea ecuatie, cum insa interdisciplinaritatea le facea si lor, ca multora, cu ochiul, se hotarasc a mai scoate de prin buzunarele lor ticsite cu teorii cate ceva. “Buuun, pai hai draga, sa ne-aducem in sprijin, ca sa nu ne trezim obtinand rezultate pe atat de restrictive pe cat unghiul de analiza (a se citi: cel focusat limitativ asupra terenului psihic), si alte teorii sociologice care ne-au mai trecut de-a lungul vietii (am spus ca masura cativa ani buni?) pe la urechi”.
Si uite-asa se intorc domnisoricele noastre cu doar cateva decenii in trecutul social, mai exact inainte de aparitia primei miscari feministe, si remarca cum pe atunci rolul barbatului era unul stabil definit si clar conturat si delimitat: el avea functia de cap al familiei (ceea ce implica, fireste, si echilibrul la nivel psihic, ca sa nu renunte ele chiar complet la psihanaliza). El era cel puternic, cel responsabil cu inteligenta, cel ce nu se cuvenea sa arate sentimente (adicatelea ne-isteric, in antiteza cu istericalele atribuite pe atunci per definitionem femeii). Altfel spus, atributele masculinitatii erau limpezi ca un izvor de munte si fiecare baiat stia bine in ce linii urma sa se dezvolte.
Ei, de cand cu miscarile cele feministe, bata-le vina, caci au declansat ele asa, ca niste bolovani, o adevarata avalansa in perceperea stiintifica si nu numai a lumii, lucrurile au inceput sa se complice si pentru barbati (pentru femei ele nu fusesera usoare nici inainte… pai ia ganditi-va cat de “natural” era pe atunci ca ele sa moara aducand barbatului pe lume un mostenitor). Femeile au inceput sa-si revendice drepturi ce pana atunci le fusesera rezervate in excluzivitate lor, barbatilor: fireste ca pierderea aceasta de hegemonie nu putea sa nu-i zgaltaie pe ei un pic si la nivel psihic (uuh, psihanaliza, iarasi, bat-o s-o bata). Nesigurante in privinta idealului masculinitatii incep sa-si faca simtita prezenta, definitia cea clara a rolului barbatului incepe sa clatine.
Iar astazi, cand femeile au cam cucerit toate redutele [obtinand “egalitate”, cel putin la nivel reprezentativ, nu numai prin domeniul tehnic sau politic (pentru a numi doar cateva), ci chiar si domeniul reproductiv – a se citi “la schimbat de scutece”- domeniu atribuit mai deunazi femeii prin natura lucrurilor, si-l impart astazi cu drepturi oarecum egale], barbatii se vad pusi in fata necesitatii de a-si redefini rolul. Ce marcheaza astazi idealul de masculinitate, cand nu mai este defel “anormal” sa vezi un tatic purtandu-si cu tandrete bebelusul in spatii publice in brate, sau sa te invite prietena ta la o cina pregatita de partenerul ei? Cand nu numai ca el, ca barbat, meciul de sambata seara il poate urmari impreuna cu prietena sa (la televizor sau live, pe stadion, si acolo-l-nsoteste), dar pot chiar debata impreuna rezultatele intregii etape (si se oftica, el, oare, nemarturisit, cand vede ca si ea intelege rostul si rolul pretiosului sau diamant, fotbalul?!… si ca nu prea i-a mai ramas, lui, bietul, vreun “apanaj al masculinitatii”?!)
Si pentru ca elaborarea unui astfel de discurs solicita o oarecare energie cognitiva, se multumesc domnisoricele noastre feministe sa se opreasca (poate doar “pana data viitoare”?!) aici, multumite fiind, e drept, cu concluzia partiala la care reusisera totusi a ajunge. Astfel declameaza ele ca “barbatul (a se citi: barbatul, generic) se afla astazi intr-o criza identitara cu fundal socio-istoric”. Si se dedica in continuare altor teme, care si ele, sa nu credeti, prezinta aceeasi relevanta pentru feministele noastre (gen: fundamentalismul islamic, libertatea subiectului cunoasterii, ecetera, ecetera).
August 24th, 2009 at 5:30 PM
Ma…de fapt ei sunt niste porci
)
August 24th, 2009 at 5:36 PM
Apropos…doar pentru distractie
)
http://www.dailycotcodac.ro/2009/08/cele-mai-frumoase-intrebari-puse-de-femei-2/
August 24th, 2009 at 5:42 PM
in cazul asta io nu intrevad concluzii pozitive pentru ele, daca e sa vorbim de egalitate
deci ia recalculeaza-ti concluziile 
)
August 24th, 2009 at 5:46 PM
@antispam
Pai ce ma? Am zis eu ceva de egalitate?
August 24th, 2009 at 6:12 PM
nu tu mah… offf, nimic nu citisi, nu vazusi ca e fapt stabilit deja, egalitatea asta? fetele isi pun alte intrebari acu, daca sa ne arunce la gunoi sau nu
)
August 24th, 2009 at 6:20 PM
@antispam
)
Pai sa ne arunce ma…eu sunt de acord
August 24th, 2009 at 6:31 PM
I-auzi, dom’ne, m-am crizat identitar pe fundal socio-istoric… Cata tandrete specific feminina se ascunde in aceste vorbe ! (Cam la fel cum se ascunde un cutit in teaca, chiar asa !).
Adica nu mai poate femeia de grija barbatului, ca e asta zapacit si nu mai stie cine este si pe ce lume se afla, si vrea sa-l ajute sa se regaseasca. Nu stiu de ce banuiesc ca tot acest exercitiu de definire a identitatii masculine se va lasa, in unele cazuri, cu accentuarea importantei unor markeri specifici, discursul feminist evoluand pe coordonate de genul:
” Tu esti barbatul, deci duci gunoiul (fara sa mai astepti sa iti cer io asta), bati covoarele (e un sport saptamanal binevenit, lasa iesitul cu baietii la o minge), cari sacosele de la piata si de la magazin (bineinteles ca ma vei insoti zambitor in periplul meu de o jumatate de zi printre standuri si tarabe), muti mobila( de cate ori mi se pare mie ca m-am plictisit), varuiesti (sa stii ca poti face asta chiar si lunar, fara riscul de a deteriora peretii), repari (dracului o data?) prizele (pe care le-am ars bagand simultan calculatorul, fionul, aspiratorul, mixerul…). Cine nu face asta, ala nu e barbat, draga !”
August 24th, 2009 at 6:33 PM
mah, io am o alta vorba, care vine din experienta directa:
esti barbat, descurca-te!!!
asta indiferent de circumstante, adica mai ales in alea in care trebuia facut ceva, si ea nu are chef =))
August 24th, 2009 at 7:54 PM
@dyers_eve
Spune “mersi” ca nu te pun sa muti mobila chiar de fiecare data cand ma plictisc! In rest, nu ma regasesc pe lista aia de to do-uri.
August 24th, 2009 at 8:54 PM
@Liandre
)
ma dezamagisi… ma asteptam la un comentariu mai consistent
ca doar esti cam singura femeie care mai da pe aci
August 24th, 2009 at 9:29 PM
La cat de obosita si la cati nervi am nu pot gandi mai consistent, scuze… Ma revansez
August 24th, 2009 at 9:34 PM
nu-i nimic, nu-ti cere scuze. ma bazez pe revansa
August 24th, 2009 at 10:11 PM
Ce subiect stupid ! Astia oricum sunt pe cale de disparitie ,nu mai pierdeti vremea cu cauze dinainte pierdute
)
August 24th, 2009 at 10:43 PM
mah, mai e unele care nu ne considera cauza cherduta. sau asa am descifrat io
August 24th, 2009 at 11:36 PM
inseamna ca ele sunt mai pierdute decat voi
August 25th, 2009 at 10:02 AM
@alexx
Nu-s bre pierdute, au “spiritul eliberat” de prostia prostimii. La fel ca ultrasii.
August 25th, 2009 at 10:32 AM
adica cum? ia detaliaza sefule, ca ma facusi curios /:)
August 25th, 2009 at 12:47 PM
Vai, cat adevar este in cele spuse de dyers_eve!
Oricum,barbatilor le-au mai ramas niste redute in care femeile nu se prea baga precum statul mai mult timp in fata computerului si navigarea pe net, bericile 
, sofatul si cred ca mai sunt cateva, dar totusi, din ce in ce mai putine. Offf, femeile astea!! 
Ne-au lasat atat de putine,,baricade” si placeri pentru noi, barbatii, odata ce-si castiga ele drepturile de a fi egale cu noi!! 
De unde se vede treaba ca mare dreptate a avut cine a zis ca toti oamenii sunt egali intre ei, dar unii sunt mai egali decat altii !! 
August 25th, 2009 at 1:28 PM
@criticule sofatul e pasiune comuna . Barbatul SOFEAZA , iar femeia SOFERESTE
August 25th, 2009 at 2:06 PM
@antispam
)
Adica ele ( eliberatele, superioarele, semizeitatile ) privesc de sus toata prostimea ( adica noi, ai multi…”pulimea” cum zicea cineva foarte poetic ) si mai au cateodata si accese de mila fata de “oropsitii astia”. Ma, stii ceva? Sa le dea cine trebuie cat mai multe accese d-astea ca le sta bine !
August 25th, 2009 at 6:29 PM
riiiiiiight