Nota: Din nu stiu ce motiv, conexiunea la net imi joaca feste si , desi era publicat, textul de mai jos nu aparuse pe site. Asa ca va las sa-l cititi acum, cu intarziere.

28 noiembrie 2009
Ramaseseram la niste fructe portocalii si o priveliste nemaipomenita. Voi avea destul timp sa povestesc despre toate astea…Pentru moment nu pot accesa internetul foarte des, asa ca o sa dau semne de viata odata la cateva zile…
Intre timp am luat contact si cu mediul sanitar francez. Nu ma apuc sa fac comparatii pentru ca nu se pot face. Poate voi vorbi alta data despre acest subiect…Nu va spun mai multe nici despre acele fructe frumos colorate pentru simplu fapt ca nu am aflat inca daca sunt sau nu comestibile. Pe iubitorii de animale ii linistesc spunandu-le ca acel caine nu a mancat din ele, ceea ce m-a pus oarecum pe ganduri. E sanatos si plin de viata si se uita in fiecare zi prin usa de sticla catre mine…
Ce e cu titlul ala? Simplu…azi vorbim despre rugby. Nu am fost niciodata un fan impatimit al acestui sport, dar mereu am apreciat fair-play-ul acelor oameni care la prima vedere par niste animale…Gresit! E un sport superb…
Asta-seara am vazut pe unul dintre postuile TV franceze un meci de rugby intre Franta si Noua Zeelanda. Adica “Les Bleus” contra “All Blacks”. Care “negri” azi au fost jumatate albi, jumatate negri, fiind obligati sa renunte la echipamentul lor traditional, complet negru, purtand tricouri albe. De ce? O mica sicana pregatita de catre francezi, cei care au ales sa joace cu tricouri bleu-marin, adica apropiate de negru…
In rest…spectacol total, incepand cu “Marseilleza” urlata de mii de piepturi, chiar la ea acasa, adica la Marseille, celebrul ritual de inceput al neozeelandezilor ( Haka ), continuand cu meciul propriuzis si terminandu-se in aplauzele spectatorilor, cei care au avut puterea sa aplaude invingatorii, gadilati in orgoliu si de cuvintele frumoase ale celui mai bun jucator de pe teren, reprezentantul Noii Zeelande…
Meciul a fost superb, chiar daca cei din emisfera australa s-au impus clar ( 39-12 , culcand de 5 ori mingea in terenul de tinta advers, francezii nereusind niciun eseu ), pe de-o parte demonstrand inteligenta si stiinta jocului neozeelandezilor, iar pe de alta parte , aratand o echipa a Frantei care s-a batut exemplar in fiecare secunda, incercand sa strapunga prin forta zidul “negrilor”. Nu au reusit nici macar o data, dar merita felicitari pentru efort. Nu glumesc deloc, nu oricine poate sa se ia la tinta cu AllBlacks. Diferenta de valoare intre Europa si Tarile de la Antipozi este destul de mare. Noua Zeelanda a punctat din niste faze superbe, faze ce demonstreaza ca ei se nasc pentru a juca rugby. Franta a incercat dar nu a reusit…s-a lovit de o stanca neagra, vopsita in alb.
Cel mai mult insa m-a impresionat fair-play-ul acestui sport, foarte dur prin natura lui. Jucatorii se respecta intre ei, chiar daca un placaj seamana cu un accident intre doua trenuri. Cand arbitrul a fluierat nimeni nu vocifereaza. A existat si un moment incordat, amplificat si de atmosfera aprinsa din tribune, dar pana la urma s-a incheiat cu o mica sdinta a arbitrului cu cei doi capitani, in care acesta ii ruga sa isi calmeze coechipierii. Si asa s-a intamplat, totul incheindu-se cu strangeri de mana si zambete pe figure epuizate de efort…
Exista o vorba:”Fotbalul este un sport de gentelmani practicat de catre ciobani, iar rugby-ul este un sport ciobanesc , jucat insa de gentleman”. Eu spun ca e 100% adevarata.
PS: Apropos de fotbal…am aflat cu parere de rau ca baietii mei au pierdut. Nu-I nimic…capul sus! Urmeaza alt meci. Allez Les Bleus!