Cum observarati, ma-ntorsai dupe cateva zile cu stuchit la furca gatului si cu un chef de “artag” civilizat de numa-numa (daca vreti, mut ghilimele pe civilizat)…Voi ati tot scris pe ist blog, o grama’ de chestii interesante, si eu nu apucai sa-mi dau cu parerea asupra lor asa cum se cuvine, asa ca azi am zis sa-mi scot parleala.
Si dupa atata comentat nervos, m-am gandit sa mai scriu si eu ceva “genuine”, ca m-am cam lasat pe tanjala in ultima vreme. Cum azi incepe scoala, si luand in considerare cariera mea de cadru didactic prematur si benefic intrerupta, nu pot scrie decat despre chestia aia pompos denumita “educatia”/”invatamantul romanesc” prin toate tocsourile, articolele, onlainurile si alte alea-alea ale presei.
Si aici e deja prima problema: din comoditate, gugustiucii din presa si politichie folosesc sintagma asta generalizanta, “invatamantul romanesc”, bagand in aceeasi oala toate zarzavaturile din gradina educatiei. Ba mai scapa din belsug si buruieni, ca doar’ merge si-asa. Or, exista diferentele esentiale intre invatamantul pre- si post- universitar.
Consecinta grava a acestei confuzii este ca invatamantul preuniversitar nu mai are, de multa vreme, o existenta si un sens de sine statatoare. “Scoala primara”, “gimnaziul”, “liceul” nu isi justifica existenta decat ca anticamere ale facultatilor, in viziunea “opiniei publice” institutionalizate. Liceul nu te pregateste pentru o profesie, ci pentru o facultate.
Fiecare 4 ani ai unui ciclu, in loc sa ii folosesti pentru a obtine cunostinte necesare unei acomodari sociale cat mai rapide, ii pierzi doar pentru a obtine o medie care sa-ti permita accesul in urmatorul ciclu, potrivit principiului “toata lumea trebuie sa aiba o diploma de licenta”. Cu ultima gaselnita, masteratul. 12 ani pierduti pentru a obtine alti 4-5. Nu
vreau sa discut ce obtii de fapt si dupa acesti 4-5.
Intregul invatamant este judecat pe calapodul invatamantului universitar si orientat catre acesta. E siptomatic faptul ca toti ministrii educatiei au fost profesori universitari. Oricat de bine intentionati (in generozitatea mea, le acord tuturor aceasta prezumtie), nu aveau cum sa rezolve problemele ciclurilor preuniversitare. Nu doar ca nu aveau experienta necesara, dar ei nici nu pot gandi altfel. Premisa vicioasa e ca invatamantul universitar trebuie sa ramana un invatamant de masa. Pentru ca asa e cel mai profitabil. Ca atare, si invatamantul liceal trebuie organizat in acest scop.
Toate legile si dezbaterile vizeaza in ultima instanta buna functionare a sistemului universitar. Or, dintre toate segmentele, acesta are cele mai putine probleme. De fapt, cele mai mari sanse de auto-corectare, fiind supus legilor economiei de piata.Cu putine exceptii, facultatile sunt cele care se lupta intre ele pentru a-si atrage studentii (mai precis banii lor sau ai parintilor lor). In timp ce elevii se lupta intre ei pentru accesul la un liceu mai bun. Plus ca exista sansa studiului la mai multe facultati, consecutiv sau chiar simultan. Ceea ce nu e valabil in invatamantul preuniversitar. Exemplu: n-ai intrat la FJSC? Nici o problema, exista foarte multe sectii la alte facultati, sau facultati la alte universitati, care iti ofera sansa mult visata.Dar daca din cauza mediei “in V-VIII” si a sistemului de repartizare prinzi un Grup Scolar Forestier, ce modalitati legale de a remedia situatia exista? Legale, nu spaga data unui director sau inspector ca sa iti transfere copilul la liceul / sectia dorita ?
Intr-un sistem normal, concurenta intre facultati ar fi reglementata de calitatea studiilor oferite. Dar asta presupune batai de cap, intre care cea a selectiei prealabile a cadrelor universitare; recte, adio increngaturi familiale in corpul didactic, mult mai putini profesori samd.
Din fericire, exista solutia romaneasca: o sa scoatem atat de multi absolventi de liceu, incat sa aiba toate facultatile acces la cate o felie de cascaval.Liceul trebuie sa ramana invatamant de masa (in limbaj birocratic, “invatamant de 10 sau 12 clase obligatoriu si gratuit”). In mod normal, pe parcursul unei generatii, diferentele dintre numarul de absolventi de gimnaziu, de liceu, si de universitati ar trebui sa fie mari, foarte mari. La noi sunt foarte mici.
Mai grav, nu se datoreaza faptului ca diploma de liceu/ “scoala de arte si meserii” ti-ar oferi sansa sa ocupi o meserie cat de cat rezonabila, cum se intampla in “civilizatul Occident”. Faptul ca cei care dau / iau la facultate sunt mai putini decat cei care termina liceul se datoreaza in principal (im)posibilitatilor financiare ale familiilor.
Abia asta e grav. Faptul ca plecam la drum toti cei dintr-o generatie, pe un culoar lung al educatiei care ar trebui sa ne scoata la lumina societatii, iar unii din noi nu ajung “pe cea mai inalta treapta educationala” nu din cauza ca li s-au oferit alternative satisfacatoare, ci pentru ca n-au mai avut resurse… Mai putini datorita “abandonului scolar” (pe post de selectie naturala sarcastica, pentru ca nu duce la evolutie), nu datorita integrarii sociale.
Dar m-am luat cu ciuda, asa ca o sa scriu poate maine despre consecintele asupra invatamantului liceal, ca acolo vroiam de fapt sa ajung. Dar nu-i grav, ca abia maine e de fapt prima zi de scoala (in mod traditional).
Ar trebui sa mai zic si ceva festiv, macar de dragul tancilor care au azi prima zi de scoala (primara, gimnaziala sau liceala ). Tot ce pot zice:
Scoala placuta, copii !!!