Eu m-am cam saturat
Adica de fapt nu eu, ci Gandake. Eu cred ca m-as putea obisnui chiar cu situatia, insa Gandake e ceva mai sensibilos din fire. Si e oarecum intristat astazi, pentru ca de ceva vreme se tot loveste de o chestiune, si culmea, si la (mult prea) multi oameni care-i sunt tare dragi. Parca ar fi o noua pandemie, doar ca nu-i ceva de data recenta. Bine, intr-adevar, nici nu-i vorba despre vreun virus mortal, nu ucide decat capacitatea de a fi fericit. Sau macar multumit.
Remarca Gandake asta cum o gramada de oameni astazi nu prea au habar despre propriile lor calitati. Daca-i intrebi ceva despre ei, printre primele lucruri pe care le afli este acela ca au defecte (nu zau?! ce noutate interesanta 
). Gandake nu intelege de ce gasesc ei asa de cuviinta sa-si scoata mereu in relief defectele. Cand lui i se pare de fapt logic ca cineva sa se prezinte prin calitatile lui (cui ii pasa de fapt ce defecte ai tu? In afara de tine insuti, fireste. Gandake zice: tocmai, nimanui 
). Dar constata tot el ca oamenii astazi invata de mici ca au neajunsuri: asa le spun parintii, care stiu sa-i sanctioneze pentru ele. Si de prea putine ori stiu acestia, sau gasesc necesar sa-i laude pentru ceva; caci lor li se pare de la sine inteles cand ala micu’ se comporta “conform”… conform asteptarilor si dorintelor lor, sau pur si simplu conform Apoi prin scoli li se intareste credinta ca numai datorita intregii serii de lipsuri pe care o prezinta nu vor reusi sa ajunga nimic in viata, ca ori trag pe branci (ca sa compenseze, fireste) si atunci da, pot avea sanse sa realizeze ceva… ori sunt sortiti ratarii. Cum sa nu li se intipareasca, saracilor, in minti, ca sunt plini de defecte, cand mai toata viata lor e centrata pe ele?
Gandake incepe sa inteleaga acum si de ce le e asa de greu oamenilor sa zareasca lumina si culoarea in viata, si sa se bucure de ele. El ar face un exercitiu cu ei, si anumecam asa: i-ar forta sa uite un pic tot ce au invatat pana acum si sa formuleze o lista cu vreo zece (si mai multe, dar nu mai putine) calitati ale lor. De fapt la interviuri pentru joburi cum se poate? De ce in viata de zi cu zi nu? Eii, s-a cam saturat el de astea.
August 6th, 2009 at 8:14 PM
Ma, pe mine mai putin ma mai intereseaza ca isi scot defectele in fata. Ma enerveaza mai mult cand imi dau in cap cu defectele lor. Atunci am o mare problema cu ei si-mi vine sa ii calc pe dinti ( na…defectu’ meu )
)
PS: Tot nu ma recunosteai tu ieri…m-am intoooors
)
August 6th, 2009 at 8:17 PM
ti-am simtit lipsa, ce sa zic
bine ai revenit 
(PS: da barna din ochii tai ai vazut-o? 
i.e. nu stiu daca mai stii tu, da’ Gandake mai stie, cum incercai tu pe la inceputurile blogului sa convingi ce plin de defecte esti tu, hihi)
August 6th, 2009 at 8:29 PM
@Gandacelul
)
Pai sunt plin ma, nu ai observat?
August 6th, 2009 at 8:32 PM
ba am observat ma, aia zic
August 6th, 2009 at 10:07 PM
of of, te inseli. nu in totalitate, dar te inseli. poate iti zic de ce cand ma intorc din vacantie
August 6th, 2009 at 10:22 PM
anti, stii ce cred eu? nu ca ma insel, ci ca n-am stat sa dezbat toate aspectele, si ca lipsesc multe…
August 7th, 2009 at 1:07 AM
cu permisiunea Gandacelului eu spun ca “sunt frumusel! sunt frumusel!
)
..
Intotdeauna Gandacelul are farmec in articolele sale
August 7th, 2009 at 8:20 AM
lywyu
ai stiut bine ca primesti permisiunea gandacelului 
asta mai si subscrie chiar afirmatiei tale 
multumesc pt. ca esti asa un frumusel
August 7th, 2009 at 10:17 AM
Ma, treminati cu “frumuselul” asta ca ma stresati
)
August 7th, 2009 at 10:31 AM
=)) fa-ne tu o propunere care sa fie suficient de tentanta incat sa renuntam la ce avem deja
August 12th, 2009 at 5:16 PM
No, pai treaba asta cu calitatile si defectele tine putin si de perpectiva, si de conventiile sociale. Oamenii invata cam ce se asteapta de la ei, si de aia or sa dea raspunsuri stereotipe la intrebarea despre calitatile proprii. E vorba de un snop de calitati (s-ar putea sa fie mai multe de 10) care se bucura de recunoastere sociala, si pe care automat le scoatem in fata cam fiecare dintre noi cand suntem nevoiti sa raspundem. Cu defectele e alta treaba, se poate detalia infinit in marginea lor. In asa masura incat prin calitati ne identificam cu un grup, prin defecte ne individualizam.
Si-apoi exista si farmecul ambiguitatii: in functie de interlocutor, o trasatura poate fi calitate, dar la fel de bine poate fi defect. Vezi consecvent/ incapatanat samd.
August 12th, 2009 at 7:15 PM
@dyers_eve
cum spui tu, in functie de context (situatie) sau de interlocutor aceeasi trasatura poate fi evaluata fie pozitiv, fie negativ (poate ca de fapt cam totul intre oameni se reduce la rezonanta din interactiuni… ca noi de fapt raspundem la ceea ce ne imaginam noi ca asteapta ceilalti de la noi)… iar conventiile sociale ofera cadrul (implicit valoric) in care noi interactionam
tine foarte mult, si de perspectiva, si de conventiile sociale treaba cu calitatile si defectele
aduci un punct extrem de interesant in discutie, acela al dezirabilitatii sociale, care pe foarte multi ii influenteaza in mod inconstient
ceea ce ma deranjeaza pe mine insa e tocmai faptul ca din cauzele astea multi nu reusesc sa-si cunoasca adevaratul sine… realele lor calitati (in definitie proprie si in perspectiva proprie, ceea ce in proprii ochi are valoare la ei insile, si nu sub influente exterioare!)… si apoi din constiinta asta sa-si consolideze o stima de sine “sanatoasa”
pentru ca altfel (tocmai in acord cu dezirabilitatea sociala) riscam sa ajungem niste frustrati, incercand mereu sa-i multumim pe altii, nestiind ce ne-ar multumi de fapt pe noi (cum sa stim, daca nu stim cine suntem de fapt?!)