Asa, bag seama, trebuie sa te porti cu un blog.

Acum cateva luni, nu mai stiu cate dar mi-aduc aminte ca planuindu-ne activitatea de bloggeri am baut multe beri la multe terase , deci era vara, eram asa cum spune vorba romaneasca: tineri si entuziasti. Ah, si mai eram si multi. Gasise Newsted oameni cam cat pentru o redactie de ziar de-l bun, toti dornici sa rasturnam ierarhii in blogosfera – cum ar veni, sa le-aratam la fraieri ce-nseamna aia trafic.

Sa va explic ca sa pricepeti mai bine, cei care nu stiti: un caine, o pisica sau un copil aduc responsabilitati in plus si timpul trebuie planificat  si in functie de nevoile si timpul lor. Daca le e foame, le trebuie mancare, daca vor sa se joace trebuie dusi la joaca, daca se murdaresc trebuie sa fie spalati. Cu o floare sau cativa pesti e putin mai simplu, dar ideea e cam aceeasi. Iar viata m-a-nvatat ca si cu un blog lucrurile stau asemanator: trebuie timp, rabdare si o leaca de perseverenta pentru a castiga cititori si pentru a face lumea sa se intoarca si altfel decat bombardandu-i cu mass-uri dragutele si deloc enervante. Cititi mai mult

Cum stau eu in camera a buna , aia de primire a oaspetilor si ma uit prin imensul geam al usii la norii negriciosi ce se aduna desupa muntelui din fata ( invidiati-ma pentru imaginea asta ! ), observ ca iar imi abureste cineva geamul cu respiratia. Mai tineti minte cainele ala al vecinilor, ala pe care faceam eu experimente culinare? Ei bine, el imi abureste geamul. Sta si se uita ca prostu’ patruped la mine. Iar eu, ca prostu’ biped, stau la calculator in loc sa-mi iau aparatul foto si sa impusc niste peisaje… Cititi mai mult

Nota: Din nu stiu ce motiv, conexiunea la net imi joaca feste si , desi era publicat, textul de mai jos nu aparuse pe site. Asa ca va las sa-l cititi acum, cu intarziere.

28 noiembrie 2009
Ramaseseram la niste fructe portocalii si o priveliste nemaipomenita. Voi avea destul timp sa povestesc despre toate astea…Pentru moment nu pot accesa internetul foarte des, asa ca o sa dau semne de viata odata la cateva zile…
Intre timp am luat contact si cu mediul sanitar francez. Nu ma apuc sa fac comparatii pentru ca nu se pot face. Poate voi vorbi alta data despre acest subiect…Nu va spun mai multe nici despre acele fructe frumos colorate pentru simplu fapt ca nu am aflat inca daca sunt sau nu comestibile. Pe iubitorii de animale ii linistesc spunandu-le ca acel caine nu a mancat din ele, ceea ce m-a pus oarecum pe ganduri. E sanatos si plin de viata si se uita in fiecare zi prin usa de sticla catre mine… Cititi mai mult

Sunt aproape patru saptamani de cand mi-am redus o buna parte din activitati din motive medicale – intrucat n-am ajuns inca la vrajitoare, mergem pe varianta doctorilor.
In dimineata urmatoare serii in care am jucat ultima data carti – inutil sa spun, atunci am si castigat ultima data la carti – m-am trezit cu mana stanga amortita. Eram un pic speriat, nu intelegeam exact ce se intampla si nici de ce o amorteala nu trece in 10-15 minute (dupa cateva ore deja il banuiam pe prietenul Marean ca mi-a urat de bine, “…da-tze-ar argintu’ viu in mana care tinusi cartile-alea cu ea, sa n-o mai misti doo luni… usca-ti-se-ar…”). Cand am ajuns la serviciu aratam de parca sarisem pe geamul de la apartamentul amantei, surprins de barba-su: descheiat la ghete, camasa si geaca, cureaua reusisem sa o prind doar pe jumatate, parul neprins si oarecum nespalat, intrucat mi-a fost un pic frica sa incerc sa-mi fac dus. Aici, la serviciu, a inceput, de altfel, si distractia.

Colegii s-au speriat mai tare ca mine – eu inca asteptam sa imi treaca, eram convins ca nu poate dura mai mult de inca, sa zicem, o ora. Unul dintre ei si-a amintit cum a facut el semipareza la jumatate din corp si era foarte mirat ca pot sa vorbesc – oricum, mi-a spus el, nu avea sa ma mai tina mult capacitatea asta. Vreo doi – atunci ii credeam si pe ei usor dusi cu barca, acum imi dau seama ca erau cei mai realisti in conditii de stres – mi-au diagnosticat o cadere masiva de calciu, nimic grav, ce urma sa treaca in maxim doua zile. Iar cea mai tare dintre toti mi-a spus sa ma duc sa stau pe scaun, cat mai relaxat, sa incerc sa las orice grija deoparte pentru ca urmeaza sa fac atac de cord Cititi mai mult