Vad la televizor stiri infioratoare. “Iadu’  alb!”, vorba lu’ Bordea. Mai ca au uitat televiziunile de proteste si de Basescu. Ciudat e ca in urma cu o saptamana, tocmai am vazut la tv un Neica-Nimeni  d’asta, de la un serviciu al unei primarii de sector. Cica erau pregatiti, anul asta nu ii mai ia zapada prin surprindere, in mijlocul iernii. Vad! Au prevazut-o, au asteptat-o, n-au fost surprinsi, au facut ce au stiut: fix nimic.

Stiu ca e fortata comparatia pe care o voi face, pentru ca Romania e o tara de doi lei, plina de priceputi care nu stiu sa faca nimic si de smecheri, care-i scot pe priceputi in fata. Dar tot o fac.
O sa va arat o poza:

Hoo ma, nu sariti! Nu e Transfagarasanul, ca ala se inchide de cand dau ploile de septembrie.
E o sosea din Alpii francezi. O sosea care nu traverseaza muntii de la un capat la altul, urca dinspre Albertville spre Val Thorens, iar acolo se opreste. Ce vedeti in poza se afla la cota 2000, dar ajunge pana la 2300 m. Luna este decembrie, dragi incompetenti din primariile Romaniei. Un decembrie cu nameti de 3 metri pe alocuri si cu temperaturi de -18 grade la amiaza.
Ei bine, drumul ala e mereu in starea in care il vedeti. Secretul e unul singur si nu e ” a kind of magic”. Astia n-au 4  oua, lasati dracului explicatiile fantastice. Ba, astia muncesc. Si cand o fac, o fac cu cap si cu simtul raspunderii.

Cititi mai mult

Intr-o discutie ce dateaza de cateva zile, spuneam cuiva: “Daca romanii se desteapta si ies in strada, pentru propriile drepturi, eliberandu-si in final gandirea, o sa reusesc in sfarsit sa imi schimb parerea. Voi reincepe sa am incredere.”.

S-au eliberat doar cativa, cei care au fost in Piata Universitatii. Fie ei si din paturi sociale diferite, uneori nestiind sa spuna de ce sunt acolo, dar macar erau. Erau si se opuneau caderii in cealalta extrema, servita de mai bine de 20 de ani: vrajala opozitiei. Cum spunea si Adrian Georgescu: : “Ar putea totuşi USL să nu mai ceară, să nu mai dorească, să nu mai susţină? Au avut tot timpul.”. Cititi mai mult

Daca tot vine sfarsitul lumii ( iar! ), ma gandesc ca n-ar fi frumos sa-mi las suavele-mi porcarii nescoase pe gura.

Unul din lucrurile care ma enerveaza rau e promotia facuta aiurea. Cumperi ceva si-ti da gratis un obiect inutil, care, de cele mai multe ori, nu are nici cea mai mica legatura cu obiectul cumparat. De exemplu, am strans o duzina de cani gigantice inscriptionate SportDirect, cumparandu-mi haine. Nemaipomenita idee! Nu le vrea nimeni? Ca eu sunt taran, mananc supa din farfurie.

Totusi, campionii promotiilor aiurea suntem noi, romanii. Deunazi ma plimbam prin zona interesanta a Bucurestiului. Asa fac de fiecare data cand ajung prin Romania. Intre un avion si un tren, am de obicei cateva ore la dispozitie, asa ca le umplu cu ceva placut. Prefer zona Centrului Vechi-Lipscani-Calea Victoriei, singura zona care nu seamana cu Phenian-ul. Totusi, la Phenian nu sunt caini, ca au gasit cea mai ieftina metoda de a scapa de ei… . Cititi mai mult

Chiar daca pare de neinchipuit, Craciunul e sarbatorit si in afara granitelor Romaniei. E adevarat, obiceiuri ca noi nu are nimeni ( cum si la injuraturi pierd toti la scor de neprezentare ). La o adica, ce ar putea concura cu taiatul porcului cu alai, ca la urs? E placere mai mare decat ascultarea urletelor  suave ale unui animal incoltit si cu duhul pe jumatate dat? E ceva mai bun ca haznaua aia organica ce inveleste carnea carnatilor?
Nici pe departe, dar macar trebuie apreciada stradania altora in a ne face concurenta. Cititi mai mult

Zice Corina, pe FaceBook: “Abia astept sa vina sarbatorile.Ca sa treaca!”.

Total de acord cu ea. Mi-e atat de scarba de sarbatorile astea incat ma inchid in casa, pana cand ajunge ianuarie sa aiba 2 cifre. Sa nu mai vad atata bunatate in toti oamenii, nu o mai suport. Sa fim rai, dom’le! E mai frumos, e lipsit de ipocrizie!:))

Romanul isi incepe sarbatorile prin noiembrie. Da navala in magazine, dupa cadouri. Nu iei cadou… ai sanse mari sa-i superi pe cei dragi. Orice, acolo, da’  sa fie cadou.
Mergem la malluri, hipermarketuri, ca acolo e calitatea. Popor mai fitos ca noi nu e decat ala italian. Intre Ziua Nationala si Craciun, nu uitam de Mos Nicolae, varu’  lu’ Mos Craciun, dovada faptica a amalgamului intre traditii, religii, invataturi.  Cititi mai mult

Ca tot vine Craciunul rosu ( tnx Coca! ) si e luna cadourilor de acum si pana in martie, oamenii mari sunt cuprinsi de spiritul sarbatorilor si dau in mintea copiilor.
Jucatorii nationalei Romaniei canta cu patos imnul Ungariei ( mereti fratilor in Panonia, trecerea e permisa  de mai bine de 20 de ani !), marii oameni ai natiei dau carute de bani vrajitoarelor, locuitorii oraselor au uitat de vremurile grele din cauza impodobirii pomilor si stalpilor cu beculete colorate, tarfulitele mondene fac reduceri de sarbatori. Aici am fost curios, fac reduceri in ceea ce priveste…ce? Cica le poti invita la petreceri private, de ziua ta de exemplu, in schimbul unei sume de bani, iar acum fac reduceri, cu ocazia sarbatorilor. Trebuie sa manance si gurile lor ceva, din arta si rezolvarea integralelor triple nu mai ies bani.
À propos, fetelor, asta se numeste prostitutie, nu va mai suparati cand sunteti facute curve. Cititi mai mult

Ieri-seara, putin trecut de miezul noptii. Ma intorceam de la o petrecere tinuta de catre societea la care sunt angajat. In masina eram mai multi, ii depozitam pe la casele lor, adica de unde ii adunasem cu cateva ore in urma.

Fix in fata imobilului in care locuiesc e o terasa. Desi frig , terasa era plina…aia veseli si galagiosi, ca vara. Sunt obisnuit cu ei, asa ca incerc sa trec mai departe. Cu grija insa ( vreo 20 km/h ), astia  mai sar in fata masinilor cand sunt beti.  Nici n-am apucat sa imi astern gandul in creier ca si vad o fetita (17-18 ani ), cu un par crescut fix in ciuda gravitatiei, respectiv in directie opusa centrului pamantului, cum iese in strada, holbandu-se la mine, incercand sa-si regaseasca privirea pierduta. “Hait!”… mi-am gasit nasa! Asta, exact ca un caine vagabond ( stiti voi, d-ala de simte rautatea in trecatori ), a descoperit in karma mea o urma de misoginism si vine sa-mi indrepte comportamentul. Ma mananca de viu.
Cat ma gandeam la cum o sa ma transeze aia, o sa-mi smulga unghiile si o sa-mi prinda ouale intre doua caramizi, o vad ca isi ia elan si … tusti, fix pe capota masinii! Ca in filme, sau ca in clipul ala , “Sabotage”, aluneca pana in parbriz, apoi se intoarce si ma priveste de aproape. Recunosc ca am ramas fara replica, dracu’  se astepta sa se trezeasca cu sexul frumos si beat, fix pe capota masinii? Cititi mai mult

L-am auzit azi pe Cristi Geambasu, intr-o discutie la tv, laudand inteligenta baietilor din peluza celor de la Dinamo, baieti cu care eu am o rafuiala mai veche. Invoca el un mesaj pe care acestia il afisasera la un meci impotriva Craiovei, ceva de genul “Voi l-ati avut pe Caiac, noi pe Patzaichin”.

Frumoasa ironia, fina, dar v-ati ales gresit adoratul club. Altii ar fi putut fi indreptatiti sa recurga la ea, voi niciodata! Om fi avut noi multe bube, l-om fi avut si pe Caiac, dar nu pe la noi ajungeau “marile glorii” , cu  pocnet rasunator de calcaie si salut militienesc adresat iubitului Postelnicu. Nu noi am castigat trofee cu pistolul ala invizibil indreptat spre capetele arbitrilor. Cititi mai mult

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-au placut mereu filmele cu vapoare (chiar si atunci cand in ele au jucat Sandra Bullock sau Steven Seagal). Mi-a placut “Toate panzele sus”, ba chiar si “Titanicul”. Nu la vremea lui, evident, din cauza isteriei feminine pe care o cauzase; din acelasi motiv nu mi-au placut nici Guns la vremea lor si, daca as fi trait pe vremea aia, bag mana-n foc ca i-as fi detestat si pe Beatles. Dar sa revenim la vapoarele noastre. Am fost in stare sa ma uit si la “Piratii din Caraibe”, din acelasi motiv (bine, plus Johnny Depp si Geoffrey Rush). Ca sa nu mai zic de “The Legend of 1900” al lui Tim Roth, pe care daca nu l-ati vazut, o iau ca pe o ofensa personala . Cititi mai mult

“Once upon a time” se pare ca filosofia si psihanaliza aveau cate ceva in comun. Unii mai vorbeau inca de “spirit”, ceilalti inca nu descoperisera “libidoul”. Asa ca se puteau intalni, inca, la o cafea si la o tigara, sa puna lumea la cale. Cel putin asa pare sa spuna filmul despre care vreau sa va vorbesc.

Din motive evidente, e dificil sa faci un film despre un filosof. Tipii astia lucreaza cu idei, cu scheme, categorii si alte nazbatii abstracte, incat e o adevarata blasfemie sa crezi ca-i poti domestici pe calea vizualului. De aia nici nu au incercat prea multi. De fapt, din cate stiu, “When Nietzsche Wept” e cam singura incercare coerenta de a face un film in care un filosof sa fie prezent ca personaj principal (nu unul secundar sau, mai rau, doar citat in treacat). Si mi se pare o incercare mai mult decat reusita, din mai multe motive.

Cititi mai mult